Contra invaziei de prostie

Din nou ajung in fata liftului, acel sentiment de nervi si depresie se aduna intr-un punct fix,in cap. Apas pe buton..3,2,1, parter, il simt de parca ar fi o parte din mine, urc, ajung in casa si imi gasesc farfuria de mancare care ma astepta in bucatarie, o iau si incet incet ajung in camera mea, am motorisca parcata afara, nimeni nu umbla la el pt ca am alarma...gandeam eu cand musc dintr-o bucatica de carne. O baba da de mancare la pisici, si imi porneste alarma, se sprijinea de seaua fara nici o retinere. Eu sunt un om pasnic, am invatat de la parinti sa fiu repectos fata de cei inaintati in varsta, asa ca cobos si o atentionez pe babacine sa se dea de langa scuterul meu ca suna alarma (baba asta e surda, dar aude ce vrea cand vrea), se da la opare cu scarba si de parca ar fi tota lumea a ei imi arunaca o privire criminala. Ca vecinu de deasupra isi gaureste toata casa de parca ar vrea sa devina sculptor...asta chiar nu mai conteaza, nu mai conteaza nici faptul ca vreau sa fac o baie si am apa rece, ca cainele de afara latra de parca ar fi un dinozaur, ca ai mei iara se cearta din cauza banilor, ca am numa bube si vanatai pe mine, ca iara sunt falit...asta chiar nu mai conteaza...
Urasc din ce in ce mai mult locul asta denumit romanie, si ma intreb daca eu sunt singurul care sufera de dsiconfort, ma intreb daca numai eu vad atata prostie si atata mizerie in jurul meu, poate mi se pare. Astept si tare as vrea sa imi zica cineva ca nu este asa, ca ma insel, ca e o lume minunata, dar nu imi zice nimeni...ba dimpotriva, vad niste copii care simt acelasi lucru ca si mine, macar ei se exprima fara frica, se iau la intrecere de flegme pe un jaf de dacie.